Untul de caju se obține dintr-un singur lucru: nuci de caju măcinate până când își eliberează propria grăsime și se transformă în cremă. Nu se adaugă nimic — nici ulei, nici zahăr, nici emulsifiant. Caju conține în jur de 44% grăsime, suficient cât măcinarea prelungită să transforme pudra uscată într-o pastă care curge.
Diferența la acest produs stă în metodă. Măcinarea pe piatră folosește două discuri de piatră care se rotesc lent unul peste altul și freacă nucile, în locul cuțitelor rapide dintr-un robot industrial. Turația mică înseamnă frecare mai puțină și temperatură mai joasă în masa de produs. Practic, pasta se face în ore, nu în minute, iar grăsimea nu ajunge la temperaturile la care își schimbă gustul. Textura care rezultă e mai fină și mai uniformă, fără granulația care rămâne după o măcinare rapidă.
Caju e nuca cea mai potrivită pentru așa ceva. Are grăsimea moale, coaja subțire îndepărtată înainte de procesare și un gust dulceag, discret, fără amăreala pe care o dau alte semințe. De aceea untul de caju iese pal, cremos și neutru — se folosește la fel de bine la dulce și la sărat, spre deosebire de unturile cu profil puternic.
Produsul este certificat ecologic în Uniunea Europeană și este fabricat în Finlanda. Valorile la 100 g: 553 kcal, 18 g proteine, 44 g grăsimi, 21 g glucide din care 5 g zaharuri, provenite exclusiv din nucă. Sarea e sub 0,1 g, adică nu s-a adăugat deloc.
